Timp de desfăşurare: 5-10 minute. Activitatea se poate repeta. În
acest joc este esenţial să se cunoască bine vocabularul aferent, fiind
vorba de o activitate de fixare a cunoştinţelor. Dacă se cunosc
superficial cuvintele, există riscul unei confuzii pentru elevi,
implicit al unui regres în acumularea de cuvinte ale limbii străine.
Jocul se pretează în special la fixarea vocabularului legat de parţi ale corpului şi obiecte de îmbrăcăminte.
Se formează două grupe egale de elevi, a câte 5-15 elevi. Echipele stau aproximativ în şir indian, una în faţa celeilalte, ca în desenul de mai jos.
O O O O O O O O O O O O O O O O
H G F E D C B A A’ B’C’D’E’F’G’H’
Primii doi elevi din cele două echipe (elevii A şi A’) vin faţă în faţă, un pic mai depărtaţi de restul echipei.
Concurentul A de la prima echipă rosteşte o propoziţie simplă în limba străină, anume:
“Acesta/aceasta este (item 1) meu/mea.”,
concomitent arătând în mod intenţionat către alt obiect (item 2).
Concurentul A’ de la echipa a doua va trebui să rostească şi să arate concomitent “inversul” propoziţiei rostite de A, adică:
“Acesta/aceasta este (item 2) meu/mea.”,
arătând cu un arătător (creion, etc.) către (item 1).
Se înţelege desigur că fiecare dintre concurenţii perechi ai celor două echipe trebuie să posede cel puţin cei doi itemi, în pereche, pentru a formula propoziţii.
După fiecare rundă între doi elevi, se stabileste un scor, de 1-0 sau 0-1, în favoarea echipei întâi sau a doua.
Se pot stabili seturi de reguli, de exemplu:
-elevii de la prima echipă rostesc toţi prima propoziţie, urmând ca elevii de la echipa a doua să fie obligaţi să rostească “perechea”;
-pentru rostire defectuoasă sau întârziere în rostire sau arătare şi rostire a aceluiaşi item de către elevii din echipa 1, scorul rundei va fi de 0-1 (runda este câştigată de echipa a doua)
Jocul se pretează în special la fixarea vocabularului legat de parţi ale corpului şi obiecte de îmbrăcăminte.
Se formează două grupe egale de elevi, a câte 5-15 elevi. Echipele stau aproximativ în şir indian, una în faţa celeilalte, ca în desenul de mai jos.
O O O O O O O O O O O O O O O O
H G F E D C B A A’ B’C’D’E’F’G’H’
Primii doi elevi din cele două echipe (elevii A şi A’) vin faţă în faţă, un pic mai depărtaţi de restul echipei.
Concurentul A de la prima echipă rosteşte o propoziţie simplă în limba străină, anume:
“Acesta/aceasta este (item 1) meu/mea.”,
concomitent arătând în mod intenţionat către alt obiect (item 2).
Concurentul A’ de la echipa a doua va trebui să rostească şi să arate concomitent “inversul” propoziţiei rostite de A, adică:
“Acesta/aceasta este (item 2) meu/mea.”,
arătând cu un arătător (creion, etc.) către (item 1).
Se înţelege desigur că fiecare dintre concurenţii perechi ai celor două echipe trebuie să posede cel puţin cei doi itemi, în pereche, pentru a formula propoziţii.
După fiecare rundă între doi elevi, se stabileste un scor, de 1-0 sau 0-1, în favoarea echipei întâi sau a doua.
Se pot stabili seturi de reguli, de exemplu:
-elevii de la prima echipă rostesc toţi prima propoziţie, urmând ca elevii de la echipa a doua să fie obligaţi să rostească “perechea”;
-pentru rostire defectuoasă sau întârziere în rostire sau arătare şi rostire a aceluiaşi item de către elevii din echipa 1, scorul rundei va fi de 0-1 (runda este câştigată de echipa a doua)
